Tit

În urmă cu puțin timp am scris o postare despre cum am reușit să studiez de la 0 o carte a Bibliei.

Dincolo de concepte, ce am găsit eu în urma studiului acestei cărți?

Autor

Pavel (Tit 1:1)

Cui se adresează

Tit (Tit 1:4), lider al bisericii din Creta, cu responsabilități în organizarea bisericii de acolo.

Prin extensie, această carte conține sfaturi valoroase pentru orice lider al bisericii și orice persoană care are un cuvânt de spus în alegerea persoanelor cărora urmează să le fie încredințate responsabilități în biserică. Deasemenea, conține sfaturi pentru următoarele categorii de persoane: cei bătrâni (Tit 2:2), femeile în vârstă (Tit 2:3-4), femeile mai tinere (Tit 2:4-5), tinerii (Tit 2:6), și robii (Tit 2:9-10)

Structura cărții

Aici e posibil ca ție să ți se pară puțin altfel decât mie lucrurile. E ok.

  • Salutul lui Pavel către Tit: Tit 1:1-4
  • Sfaturi practice în vederea organizării bisericii și al bunului mers al lucrurilor: Tit 1:5-16 și 2:1-10
    • După ce criterii trebuie aleși slujbașii bisericii: Tit 1:5-9
    • Aducerea la tăcere a celor care învață lucruri pe care n-ar trebui să le învețe: Tit 1:10-12
    • Un exemplu de reacție potrivită la critică: Tit 1:13-16
    • Sfaturi pentru diferite categorii de persoane din biserică: Tit 2:1-10
  • Motivația pentru toate regulile date mai înainte: Tit 2:11-14
  • Mărturia personală a lui Pavel, prin care încurajează din nou faptele bune: Tit 3:1-8
  • Atitudinea față de certuri și dezbinări: Tit 3:9-11
  • Concluzie și salut final: Tit 3:12-15

Verset-cheie

Din nou, nu e nevoie neapărat să fii de acord cu mine, dar, pentru mine, ceea ce mi-a transmis Domnul prin Tit este foarte bine rezumat în capitolul 2, versetul 14:

El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Cât de clară a devenit pentru mine soluția falsului conflict: credință-fapte, Lege-har.

Adevărul e că El S-a dat pe Sine însuși pentru mine, ca să mă scape de păcatele mele și să mă curețe, ca să fiu cu totul a Lui. Atunci când sunt curățată de El, sunt plină de râvnă (și pasiune) pentru a face fapte bune.

Cuvinte-cheie

După cum am scris și aici, în cazul cărții acesteia, nu știam ce să consider a fi cuvinte-cheie, chiar și după două citiri. L-am întrebat pe soțul meu. Răspunsul lui a fost: cumpătarea, pentru că e de multe ori menționată.
Am început apoi să ascult cartea. Dat fiind faptul că citirea ei durează circa 7 minute, am auzit-o de multe, multe ori. După vreo 5 ascultări, mi-am dat seama că de multe ori se fac referiri la faptele bune. Tot cam atunci, mi-am dat seama că această carte îmi spune despre Isus că este Mântuitorul nostru. 

Toate s-au legat frumos în versetul-cheie!

Încă ceva: căutând semnificația cuvântului mântuitor, se adaugă chiar mai multe detalii frumoase acestei imagini. Mântuitor înseamnă eliberator, salvator. Și originea lui e într-un cuvânt care înseamnă: a salva, a elibera, a proteja, a vindeca, a păstra, a face bine, a întregi. Ce minunat și uimitor e faptul că Isus Hristos într-adevăr asta reprezintă pentru noi. El poate face toate aceste lucruri în viața noastră. Și vrea să le facă!

În concluzie, te încurajez și pe tine să încerci să descoperi comorile ascunse în Cuvânt. Strânge-le pe cele de la suprafață, dar nu te mulțumi cu atât.
Bogăția din Scriptură crește (chiar exponențial aș spune) odată cu adâncimea.

Anunțuri