Psalmul 23 – Partea a 3-a

psalm23-3

Mă duce e, de fapt, mă conduce. În engleză: to lead, de unde vine termenul „leadership”.

Cum arată Păstorul cel bun ca lider?
Dicționarul Strong (din nou, tot el) creează în fața minții mele imaginea cuiva care merge fuge înainte cu o lumină. Implicit, spune el, asta înseamnă a ghida și implică a proteja și a purta de grijă, a conduce înainte cu blândețe.

Ce motiv minunat pentru a fi mulțumitoare! El a mers înainte, și continuă să meargă înaintea mea, luminându-mi calea. Cale care duce la ape de odihnă…

Reclame

Psalmul 23 – Partea a 2-a

psalm23-2

Ceea ce mi-a atras atenţia este cuvântul marcat ca H4999 în Dicţionarul Strong, tradus ca păşuni în varianta Cornilescu. Dicţionarul dă ca sens propriu acela de cămin, figurat, o păşune. Tradus şi ca loc plăcut.

Cei care mă cunosc ştiu că îmi place în natură, mult. Totuşi, parcă nu mă simt chiar în largul meu, nu mă simt în siguranţă, motiv pentru care nu obişnuiesc să ies singură în natură

Poate acesta e motivul pentru care m-a impresionat în mod deosebit imaginea. Imaginea în care „El mă paște în pășuni verzi” nu înseamnă colindat mereu locuri noi și a fi veșnic peregrin, lipsit de liniștea și apărarea unui cămin. Din contră. Pășunile verzi sunt acasă când ești în turma Păstorului cel bun. Sau, mai bine zis, acasă e cu Păstorul cel bun.

Ideea aceasta e revoluționară pentru mine. Și dincolo de a o înțelege cu mintea mea, trebuie ca ea să devină realitatea vieții și inimii mele. Adică trebuie să fiu conștientă de adevărul pe care l-am scris mai sus și atunci când îmi vine să cârtesc împotriva peregrinării, împotriva faptului că viața pare a mă duce deseori în locuri unde e nevoie de acomodare.

Mulțumesc Domnului că voi chiar reuși. Și asta, doar prin harul Lui!

Psalmul 23 – Partea 1

psalm23

Ce m-a surprins cel mai mult studiind aceste prime cuvinte din Psalmul 23, una cu una?

Al doilea cuvânt: păstor. Cel care are grijă de turmă, adică o paşte. Dicţionarul însă mai adaugă două straturi, pentru profunzime… Acelaşi cuvânt desemnează o persoană care conduce pe alţii, şi (spune acelaşi dicţionar), prin extensie, se asociază cu alţii (ca prieten).

Isus ne e Păstorul divin. Prin însăşi cuvântul de păstor, El ne spune că are grijă de noi. Şi mai mult decât atât, se asociază cu noi, ca prieten. El, Regele Regilor şi Domnul Domnilor, vrea să fie prieten cu mine… Ce uimitor!

Nevoia naște inovația

Parcă mi-e și teamă să îi spun inovație. Parcă e un cuvânt prea mare și prea greu acesta pentru ce am făcut. Cert e că e creat de mână (obiectul de care vorbim) și că nu am mai văzut așa ceva până acum.

Dar, ar trebui să fiu mai concretă. Care e nevoia și ce „inovație” a născut ea?

Nevoia e… e dată de lipsa unui spațiu și a unui timp dedicat pentru studiu. Aș putea să găsesc un spațiu, dar desele noastre călătorii ar face necesară o continuă căutare a spațiului pentru studiu. Și mi-e greu să găsesc mereu un nou spațiu care să mă reprezinte și care să fie un cadru potrivit pentru timpul meu personal cu Dumnezeu. Mă preocupă de ceva vreme rezolvarea problemei acesteia. Pentru că văd cât de mult a avut de suferit relația mea cu Creatorul și Mântuitorul meu ca urmare a relativei instabilități din ultimele luni. Analizând situația, am constatat că există doar două soluții posibile: fie reducem drastic timpul petrecut în călătorie, fie creez un spațiu de studiu portabil. Prima alternativă am considerat-o nerealistă la ora actuală; iar a doua m-a intrigat și mi-a stârnit imaginația.

Am început să fac schițe și să mă evaluez ce îmi este absolut necesar timpului meu devoțional, sau cât de multe elemente aș putea introduce într-un spațiu restrâns, portabil, de tipul unei genți.

Imaginea care s-a creat în mintea mea a fost aceea a unei genți care se desface pe 3 din cele 4 părți ale ei. Inițial gândisem fermoar pe toate laturile, în afara uneia (ca o copertă de Biblie supradimensionată). Apoi mi-am dat seama că fermoarul m-ar incomoda la scris sau la scris în jurnalul de studiu, motiv pentru care am renunțat la fermoar pe una din laturi, fapt care a făcut necesară apariția capacului (pentru a preveni căderea obiectelor conținute în gentuța/spațiu de studiu).

Am schițat ceea ce voiam înăuntru, apoi am pornit în căutarea materialelor necesare, într-un oraș nou. Ceea ce am achiziționat s-a potrivit providențial cu ceea ce aveam deja pentru a forma exact ce aveam nevoie. Toate ingredientele esențiale devoțiunii sunt accesibile. În câteva secunde fermoarul se desface și pot să am spațiul meu de studiu, oriunde aș fi.

Uite-așa, nevoia și-a găsit împlinirea. Sunt plină de mulțumire pentru gentuță, pentru culorile ei liniștitoare și pentru că Domnul mi-a dat ideea aceasta!