Psalmul 23 – Partea a 4-a

psalm23-4

Păstorul cel bun… Cel care înviorează sufletul meu. Ce înseamnă asta, de fapt? Îmi ia o clipă de gândire să fac legătura cu Geneza 2. Acolo aflu că omul este un suflet. Cu totul. Asta înseamnă că înviorarea sufletului e mult mai mult decât o înveselire, o restaurare a puterilor emoționale… E refacerea sufletului. Adică a tot ce sunt!

După ce mă înviorează, spune psalmistul, mă conduce pe cărări drepte (pe cărări ale neprihănirii, în alte traduceri). Într-un fel, mă ghidează pe cărarea îngustă.
Și câtă nevoie am de ghidare!

Toate acestea, din pricina Numelui Său. Numele Său fiind expresia caracterului Său (vezi Exodul 34:5-7). Cum adică din pricina Numelui Său, atunci?
Primul răspuns care îmi vine în minte se găsește în 1 Ioan 4:8: Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu face toate lucrurile acestea pentru că mă iubește!
Serios, uită-te și în Psalmul 18:19, Ieremia 31:3, Isaia 54:10…
De fapt, întreaga Biblie nu e decât scrisoarea Lui de dragoste pentru tine și pentru mine!


Unde ai văzut dragostea lui Dumnezeu pentru tine în ultima vreme?

Anunțuri