25 de versete biblice: încurajare în suferință

E incredibil cât de multă suferință este în jurul nostru. Și mai uimitor e cât de ușor ne obișnuim cu ea. Trecem pe lângă spitale fără să ne doară inima pentru cei din ele. Parcă e nevoie de tragedii să ne trezească la realitatea suferinței din jurul nostru. Rareori suntem conștienți de privilegiul siguranței de care ne bucurăm… Dar, deviez de la subiect… Mă întrebam zilele acestea ce îi poți spune unei persoane care suferă. Mi-am dat seama cât de goale sunt cuvintele mele pentru a răspunde unei asemenea nevoi. Așa că am apelat la Cuvânt. Și cred că El are o soluție, are o făgăduință pentru orice situație, oricât de dureroasă.

Mai jos sunt 25 de pasaje, de la Geneza la Apocalipsa, prin care Domnul ne oferă soluția Sa la problema suferinței.

După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Geneza 15:1

Lui Avram (care urma să primească numele de Avraam), Domnul îi spune aici: „Nu te teme!”.

Avea Avram motive să se teamă? Se temea el oare? Da. Tocmai întors victorios de pe câmpul de luptă, cred că Avram a fost ispitit să se îngrijoreze pentru siguranța taberei lui. Da, fusese victorios în lupta împotriva celor 5 împărați. Dar asta însemna că ei puteau oricând să se întoarcă la luptă împotriva lui. Dar Domnul îi promite apărare și răsplată. Deja avusese parte de ele, dovadă fiind faptul că fusese învingător. Acum, Domnul îi oferea făgăduința că va continua să îi ofere binecuvântările de până atunci.

Poate tu nu ești acum în război la propriu, dar se duce un război pentru mintea ta, pentru sufletul tău. Stând lângă Domnul, ai asigurată siguranța și răsplata. Și chiar dacă ar veni un război militar, făgăduințele Domnului sunt aceleași.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 2 Samuel 22:29

Nu cred că sunt singura care experimentez momente de „întuneric”. În momentele acelea nu sunt conștientă că „Domnul e lumina mea”. Uit că El e atotputernic, că El poate lumina întunericul meu. De aceea vreau să memorez versetul acesta. Pentru că am credință că, în felul acesta, îmi va veni mai repede soluția în minte.

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El. Psalmul 22:24

Poate n-am ajuns să urăsc necazurile cuiva, dar cu siguranță am minimizat problemele cel puțin unuia dintre cei din apropierea mea.

Când am citit prima dată versetul acesta în contextul listei acesteia, mi-a venit în minte imaginea unui cerșetor: e nenorocit, are necazuri și tind deseori să disprețuiesc sau să „îmi ascund fața”, mai degrabă decât să ascult. Nu încurajez cerșetorii, dar îmi dau seama că și ei sunt incluși în versetul acesta.

Un citat care amplifică versetul de mai sus și mă încurajează întotdeauna este acesta:

Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Poverile tale nu-L vor împovăra şi nici nu-L vor obosi. El, care ţine socoteala până şi de perii capului tău, nu rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi. „Domnul este plin de milă şi de îndurare” (Iacov 5, 11). Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noastre şi chiar de strigătul nostru de durere. Să aducem înaintea Lui tot ceea ce ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru El, pentru că este Cel care ţine lumile şi guvernează întregul Univers. Nimic din ceea ce, într-un fel oarecare, are legătură cu pacea noastră nu este prea neînsemnat pentru ca El să nu-l ia în seamă. În experienţa noastră nu există un capitol prea întunecat pentru ca El să nu-l poată citi şi nici încurcături aşa de dificile pe care El să nu le poată rezolva. Nici o nenorocire nu se poate abate asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nici o îngrijorare nu-i poate chinui sufletul, nici o bucurie nu-l poate încânta şi nici o rugăciune sinceră nu-i iese de pe buze fără ca Tatăl nostru ceresc să nu observe, fără ca El să nu manifeste un interes viu pentru toate acestea.

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. Psalmul 23

În mod justificat, unul dintre cele mai bine cunoscute pasaje din Sfânta Scriptură. Când spui cu psalmistul: „nu voi duce lipsă de nimic” și „chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții”, nu se poate să nu se înfiripe credință în inima ta.

Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. Psalmul 27:1,3

Pentru că atunci când înțelegi cine e Domnul, nu mai încape frica în inima ta. Nici măcar dacă se profilează război la orizont (și David știa ce spune când vorbea de oștiri și războaie…).

Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. Psalmul 34:18

Domnul este aproape… Chiar e… Chiar dacă nu simt asta întotdeauna. Când am „inima (în)frântă” și „duhul zdrobit” sunt predispusă să simt pe Dumnezeu mai departe de mine, dar Cuvântul care e demn de încredere spune că e lângă mine. Și că îl doare durerea mea.

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? Psalmul 56:8

Îți dai seama? Lacrimile mele, lacrimile tale sunt adunate de El. Și niciuna din ele nu trece neobservată. Chiar dacă ai impresia că nimeni nu știe că plângi înainte de a adormi, este Cineva care nu doarme, ci veghează somnul tău. Și știe…

Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. Psalmul 94:19

Îmi amintesc de o tabără în care am ales versetul acesta ca verset de memorat. Tocmai atunci am avut cea mai mare nevoie de încurajare din Cuvânt. Până azi, rămâne un verset deosebit pentru mine, pentru că am o experiență legată de el. Poate fi la fel și pentru tine. Cel care te iubește cel mai mult vrea să te mângâie și să te învioreze…

Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă. Psalmul 119:50

În aventura mea de un an prin Psalmi, am făcut un popas mai lung la Psalmul 119. M-a uimit felul în care prezintă David poruncile. Parcă e îndrăgostit de ele. M-a intrigat, așa că am decis să aprofundez studiul. Unul din versetele de care am prins drag în mod deosebit e acesta. De ce spune el: „făgăduința ta îmi dă iarăși viață”? În ce necaz pot fi încât să (simt că) nu mai am viață? Cred că asta înseamnă că nu este situație fără speranță. Nici măcar moartea nu e fără soluție pentru Dumnezeu, pentru că El, Cuvântul Lui „dă iarăși viață”.

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. Isaia 26:3-4

Aceeași idee de bază: încrede-te în Domnul și El îți va da pace! Stai cu picioarele pe Stânca Veacurilor și ești în siguranță.

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc. Isaia 40:29-31

Ești obosit? Simți că nu mai poți? Încrezându-te în El, primești puteri noi!

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Isaia 41:10

Nu te teme, orice s-ar întâmpla. El e cu tine. Te întărește, te ajută, te spriijină… Deja a biruit lupta, deci alege doar să stai de partea Lui.

Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba, în locul tău. De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Isaia 43:1-5

Nu te teme de nimic: nici de foc, nici de apă, nici de probleme. Toate acestea sunt lipsite de valoare în lumina adevărului că ești prețios în ochii Domnului, că Dumnezeul universului te iubește!

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:4-5

El a purtat durerile și suferințele noastre, pentru ca noi să avem pace. Asta înseamnă că alegând să mă îngrijorez fac lipsită de valoare jertfa Lui. El vrea să îmi dea pace și vindecare. Mai mult de atât, vrea să mă scape de păcatele și fărădelegile mele (1 Ioan 1:9). Ce minune!

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu, şi slava neamurilor, ca un pârâu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi. Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim!” Isaia 66:12-13

Dacă făgăduințele Domnului dau viață, vreau să îmi umplu mintea cu ele. Pentru că astfel, cred eu, va veni pacea peste noi ca un râu și vom simți mângâierile Domnului. Pentru că avem parte cu siguranță de ele. 🙂

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Matei 5:4

Probabil am memorat în copilărie fericirile din Matei 5. Nu îmi amintesc să-mi fi ridicat nişte semne de întrebare în dreptul versetului acesta. Cum adică e ferice de cei ce plâng? Nu mă înţelege greşit, mă bucur de asta. Pentru că plâng (uneori). Şi am prieteni care se plâng că sunt plângăcioşi. Dar imaginea celor care plâng parcă e altfel aici, în Evanghelia după Matei. Uneori când plâng am senzația (aproape) copleșitoare că toți ochii sunt pe mine, ceea ce mă face să mă simt incomod. Dar Isus creează o altfel de imagine în versetul acesta. Eu nu îi văd pe cei ce plâng ca fiind centrul afirmației, ci parcă toată greutatea e în a doua jumătate: ei vor fi mângâiați. Ei, adică și eu, și tu, și oricine, oricând e cuprins de tristețe și doborât de suferință.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28

Mă uimește invitația aceasta… Trudiți și împovărați. Obosiți și cu poveri. Indiferent dacă povara e stresul la școală sau la locul de muncă, lipsa de siguranță, multele decizii care trebuie luate sau orice altceva, promisiunea e odihnă. Nu e de mirare că ne simțim uneori obosiți și împovărați. Trăim în mijlocul unei mari lupte. În fiecare zi, mintea noastră e câmpul de bătaie asaltat de milioane de stimuli. Totuși, pot găsi și poți găsi ce îți lipsește, însă doar în prezența Celui ce e victorios în război. El promite odihnă și pace.

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14:27

Vă las pacea, articulat. Nu orice pace, ci pacea. Și Prințul păcii detaliază: e pacea Mea, nu e pacea lumii. Cred ceva despre pacea Lui: că nu poate fi descrisă ușor în cuvinte și că cel mai sigur mod de a învăța să o distingi de pacea lumii e experimentând-o. Pacea în momente de liniște și comfort e ușor de înțeles și prezența ei e aproape de așteptat. Dar când inima tinde să se tulbure și ai motive să îți fie frică, pacea e nenaturală. E divină!

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Romani 5:3-5

Ne bucurăm! Chiar și în necazurile noastre. La felul în care prezintă Pavel aici lucrurile, e chiar logic să te bucuri în necazuri… Mai ales având dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre.

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. Romani 8:18

Adică, având perspectiva slavei viitoare, suferințele de acum (mai mult sau mai puțin comparabile cu cele ale bisericii din primele secole) se pierd în fundal.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Romani 8:28,31

Toate lucrurile. (Chiar și cele care nu îmi plac. Chiar și cele care îmi provoacă discomfort sau durere.) Toate lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Vreau și eu să învăț să spun în orice dificultate: dacă Dumnezeu e pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1:7

Uneori inima mea e plină de frică. Și mă simt ca paralizată, incapabilă să o iau în nicio direcție. Făgăduința asta, pe care am vrut neapărat să o memorez, parcă șoptește inimii mele speriate că Mântuitorul meu vrea să ia toată frica din mine și să pună în locul ei putere, dragoste și chibzuință.

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:7

Îmi plac cuvintele. Mereu mă prind de câte un cuvânt care mi se pare că dă toată greutatea unei afirmații. Aici e cuvântul toate. Nu doar îngrijorările majore, nu doar ceea ce te ține treaz noaptea, nu. Toate. Și „mărunțișurile” pe care poate de multe ori vreau să le duc eu, să nu le las în mâna Celui Atotputernic.

Îmi doresc să devin din ce în ce mai conșientă că Dumnezeu știe fiecare pas al meu, că Îi pasă și îngrijește de mine.

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. 1 Petru 5:10

Indiferent de cât de multă suferință avem parte aici, veșnicia e infinit mai lungă. Asta înseamnă că oricât de multă ar fi, tot puțină e, comparativ. Și promisiunea e că suferința are ca finalitate desăvârșirea, întărirea, puterea și statornicia!

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21:4

Avem făgăduința că, la final, nu va mai fi nici durere, nici moarte, nici suferință… Datorită Lui!

Reclame

Ce înseamnă să porți Numele Domnului?

Ca să porți Numele Domnului, trebuie mai întâi ca Domnul să aibă un Nume,nu? Oare care este Numele Lui?

În Exod 34:6-7 scrie:

Domnul a rostit Numele Domnului…plin de îndurare, milostiv, încet la mânie, plin de bunătate, credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni…

În Deuteronom 28:10 spune că popoarele vor vedea că tu porți Numele Domnului și se vor teme de tine.

Apoi în 2 Cronici 7:14 spune că poporul peste care este chemat Numele Meu

Ultimul text din rugăciunea Domnului Isus din Ioan 17 spune Isus că a făcut cunoscut Numele Tatălui…

Ok, Numele lui Dumnezeu Îl știm, dar oare cum Îl putem purta? Isus spune că El a făcut cunoscut acest Nume, adică L-a purtat.

Cred că a purta Numele Lui Dumnezeu înseamnă a fi îndurător, milostiv, încet la mânie, plin de bunătate, credincioșie, să iubești…

Într-adevăr când vom purta acest Nume, popoarele vor vedea.

Eu vreau să fiu numit cu acest nume în fiecare zi!

 

De la ce izvor îți extragi seva? (Partea a 4-a)

Ultimul text la care vreau să mă refer dintre cele care vorbesc despre izvor este:

Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale, vei fi ca o gradină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

Isaia 58:11

Adevărul este că îmi plac tare mult exemplele din natură, e cea mai adevărată carte care poate fi citită de oricine.

Doar cu câțiva ani în urmă udam gradina de zarzavaturi de la Bistrița până când pământul devenea negru. Era o gradină bine udată. Știu de la bunici că pentru a fi bun, pământul trebuie să fie cât mai negru: așa vreau să fie pământul inimii mele în care roada Duhului să crească în voie.

Fie ca izvorul care udă gradina ta și a mea să nu sece niciodată, ca noi să putem extrage seva, care va da din nou putere mădularelor noastre, astfel încât sufletul nostru sa fie sătul de pace în locuri și momente în care aceasta este greu de găsit!

De la ce izvor îți extragi seva? (Partea a 3-a)

Trebuie să recunosc că este un text în Scriptură care vorbește despre: ”sădit lângă izvor/ape”care îmi place cel mai mult și anume:

Omul care se încrede în Domnul este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu, nu se teme de căldură când vine, și frunzișul lui rămâne verde în anul secetei, nu încetează să aducă roadă.

Ieremia 17:7-8

Din nou, trei lucruri merită nuanțate, despre omul care este sădit lângă ape:

  1. Nu se teme de căldură.
  2. Frunzișul lui rămâne verde.
  3. Nu încetează să aducă roadă.

Wow, când temperatura vieții crește, când vin probleme, necazuri, greutăți să nu te temi! Ce nobil să fii plin de suc și verde (Psalmul 91:14) când toți în jurul tău pălesc! Ce frumos este să aduci rod, când în jurul tău oamenii se usucă în această lume în care efectul de seră stoarce chiar și vlaga interioară…

Vreau să-mi întind rădăcinile spre râu, spre Râul Vieții!
Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Vrei și tu?

De la ce izvor îți extragi seva? (Partea a 2-a)

Mă întorc la subiectul izvor, încă nu l-am epuizat.

În Psalmi 1:3 parcă se face portretul lui Iosif care este în Geneza 49 și anume:

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc, tot ce începe duce la bun sfârșit.

Trei lucruri:

  1. Omul care este sădit lângă izvor își găsește plăcerea zi și noapte în Legea Domnului. Ps 1:2
  2. Frunzele lui nu se veștejesc.
  3. Tot ce începe duce la bun sfârșit.

Tu în ce îți găsești plăcerea? Dacă ai fi asemănat cu un pom, cum ar arăta frunzele tale? Duci tu tot ce începi la bun sfârșit?

Dacă ai vrea să dai răspunsuri pozitive la ultimele 3 întrebări, trebuie să vezi de unde îți extragi seva!

De la ce izvor îți extragi seva?

De ce atât de puțină bucurie, puțină satisfacție, puțină putere, puțin foc în inimă? De ce atâtea întrebări de tot felul? De ce așa de puțină dragoste?

Se poate altfel?…

Da, se poate! Dacă oamenii ar alege să meargă zilnic la izvor, să se planteze acolo, să extragă seva pe care ei nu o pot produce!

Despre care izvor este vorba? Îți spun acum!

Despre Iosif se profetizează astfel:

Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

Știm cine a fost Iosif, știm peste ce provocări a trecut din momentul despărțirii de familie, până când a devenit al doilea ca rang în Egipt. Oare cum de a reușit? Sunt provocările noastre mai mari?

Poți spune în dreptul tău: „… este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor”? 

Tu lângă ce izvor ești sădit? Rădăcinile tale de unde își extrag seva?
Suntem ceea ce extrag rădăcinile noastre!

Cine era Izvorul lui Iosif? Eu cred ca izvorul lui era Cuvântul.
Acel Cuvânt care mai târziu s-a făcut trup în el, n-a rămas pe niște pagini, ci curgea prin el.

Ca să curgă și prin tine fă-ți timp de El, caută-L, strigă-L, întreabă-L, fă-L Prietenul tău. Pe El care și-a dat viața pentru tine!