Între viață și moarte

Nu cred că există un om undeva în lumea asta care să nu-și dea seama că toate lucrurile se întâmplă după anumite legi. Orice în corpul nostru se întâmplă după anumite legi, orice în natură se întâmplă după anumite legi.

Într-adevăr parcă unele legi afectează pe unii mai mult și pe alții mai puțin, sau unele suferă anumite dereglări de la ideal, însă este o lege universală care se aplică la toți la fel, a rămas și va rămâne la fel.

Ea îi împarte pe oameni în vii sau morți. Este o lege care se aplică fiecăruia, fiecărei ființe din Univers, inclusiv lui Dumnezeu.

Legea dragostei. Despre ea este vorba.

Vei spune, da, dar fiecare înțelege dragostea cum vrea el. Eu îți spun cea mai sigură modalitate cu care se poate proba dragostea. Se numește slujire. Sună cam urât cuvântul slujire acum, în secolul 21. Sunt mult mai la modă cuvinte precum job, shopping, casă, bani… lista poate continua.

Însă Dumnezeu nu trăiește pentru Sine. Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 16).  Prin faptul că a creat lumea și că menține toate lucrurile, El slujește fără încetare altora. În lumina de la Calvar se va vedea că legea iubirii ce renunță la sine este legea vieții pentru pământ și pentru cer.

Toate lucrurile, atât cele din ceruri, cât și cele de pe pământ, declară că marea lege a vieții este o lege a slujirii.

Tatăl cel veșnic slujește vieții fiecărei făpturi vii. Hristos a venit pe pământ ca Acela care slujește la masă. Luca 22, 27.

Aceeași lege a slujirii este scrisă pe toate lucrurile din natură. Păsările cerului, animalele câmpului, copacii din pădure, frunzele, iarba și florile, soarele de pe cer și stelele — toate își au slujba lor.

Lacul și oceanul, fluviul și pârâiașul — fiecare ia pentru a dărui. După cum fiecare lucru din natură slujește astfel vieții lumii, el își asigură, de asemenea, și necesitățile proprii.

“Dați, și vi se va da.” Luca 6, 38. Aceasta este lecția pe care o găsim scrisă la fel de sigur în natură, precum o aflăm pe paginile Sfintei Scripturi.

Dacă ne putem sustrage de la consecințele unor legi, nu ne putem sustrage de la consecințele legii dragostei. Ea ne spune simplu: „Trăiești sau ești mort.”

Dumnezeu trăiește, tu ce faci? Răspunsul nu îl poți rosti, trebuie să îl trăiești.

Tu, pentru cine trăiești? Banii tăi, pentru cine îi folosești? Puterea ta, cui o dai? Ce faci cu timpul tău? Influența ta, ajută pe cei din jur stau îi coboară?

Îți dau o veste bună, dragostea se poate învăța. În procesul de învățare, oamenii greșesc mult, dar dacă își doresc din toată inima să asculte de legea vieții, vor reuși!

Tu ai început să înveţi dragostea?

Dacă nu, cu durere îți spun că ești mort. Exiști, dar nu trăiești! Dacă vrei să trăieşti, iubeşte, adică slujeşte.

Anunțuri