Ce înseamnă să fii rob?

Una din pasiunile mele e studierea Bibliei. Vreau să știu despre și să experimentez numeroase metode de studiere a Bibliei. Această pasiune nu e de puțin timp. Studiile pe care le țin minte cel mai bine sunt cele la care am stat și am meditat mult. Studii în care l-am simțit pe Dumnezeu vorbindu-mi cu privire la un aspect al vieții mele.

Ca prin minune, în dimineața aceasta s-au legat în mintea mea două astfel de studii și mi-au dat din nou subiect de meditație. Dacă trimiterile leagă pasaje asemănătoare ca idei transmise, trimiterea personală este o asociere făcută pentru mintea mea. Sunt două idei poate aparent lipsite de o legătură semnificativă, dar care sunt pentru mine o lecție. O lecție nouă.

Care sunt pasajele? Romani 1:1-2, Tit 1:1 și Tit 2:9-10.

Poți să îți iei un minut acum să te gândești la ce însemnătate au ele pentru tine, înainte de a merge mai departe.

Romani și Tit sunt poate acelea din cărțile apostolului Pavel pe care le-am studiat cel mai mult. Îmi place să privesc imaginea de ansamblu a unei cărți, dar mă fascinează să mă opresc asupra unui cuvânt. Să mă întreb de ce tocmai acel cuvânt, ce înseamnă el în realitate, ce implică asta…

Studiind cartea Romani am stat aproape o săptămână la primele două versete, simțind întrebarea nescrisă: ești tu roabă a lui Dumnezeu? Să fii rob/roabă… Ce înseamnă asta, de fapt? Nu pot doar să mă declar rob/sclav. Trebuie să trăiesc în felul acesta. În engleză, cuvântul folosit e bondservant. Slujitor care e legat de stăpânul lui. Pentru totdeauna. M-am gândit atunci că aș vrea tare mult să fiu un rob adevărat al lui Dumnezeu. Să fac doar ceea ce El vrea ca eu să fac. Să nu mă mai rup de El niciodată.

Aceeași terminologie e folosită de Pavel în dreptul său și în introducerea cărții Tit. Studiind ceva vreme mai târziu cartea aceasta, aceleași gânduri și întrebări s-au întors în mintea mea. A doua oară.

Acum, ele îmi umplu mintea  pentru a treia oară. Când îmi dau seama că tot în epistola către Tit sunt și instrucțiuni clare despre cum trebuie să se raporteze un rob la stăpânul său. Dacă pretind că sunt roabă a lui Dumnezeu, trebuie să mă comport ca atare, nu?

Așadar, mă întreb pe mine:

  • Sunt eu supusă Stăpânului meu?
  • Îi sunt eu pe plac în toate lucrurile?
  • L-am contrazis eu prin faptă sau cuvânt? Nu am cumva uneori o atitudine lipsită de respect față de El, ca Suveran al Universului, și Suveran declarat al vieții mele?
  • Nu cumva fur ceva din ce i se cuvine Lui?
  • Dau eu dovadă de o desăvârșită credincioșie față de Regele meu?
  • Fac eu în totul cinste învățăturii din Cuvântul Său, ca nimeni să nu poată spune ceva rău despre Cuvânt ca urmare a comportamentului meu?

Motivația pe care o aduce Pavel pentru a răspunde corespunzător fiecărei întrebări e convingătoare:

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Tit 2:11-14

Îmi doresc să fiu lut în mâna Olarului, să fiu modelată după planul desăvârșit pe care l-a creat pentru mine și viața mea…

Acum e rândul tău: ți-au vorbit în vreun fel pasajele de mai sus când le-ai citit? Ce gânduri au inspirat în mintea ta?

Anunțuri