Stejarul din ghindă

Stejarul din ghindă

Cred că Dumnezeu a legat mai multe lucruri cu care am intrat în contact în ultima perioadă și m-a ajutat să înțeleg tot mai bine credința: citatul din postarea anterioară, faptul că primăvara aceasta am decis să încerc să plantez câteva semințe în ghiveci pentru a învăța „grădinărit”, timpul mai mult pe care am avut privilegiul să îl petrec în natură și poate alte multe bucăți de care nici măcar nu sunt conștientă din puzzle-ul minții mele.

O propoziție m-a intrigat și mi-a rămas în minte. Mai mult decât atât, cred că am înțeles ceva din semnificația ei. La fel de sigur precum stejarul se află în ghindă, și darul lui Dumnezeu se află în făgăduința Sa. Dacă primim făgăduința, avem darul. Citind contextul, constat că e ciudat. Serios.
Ce vreau să spun cu asta? Citesc întâi că toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt condiționate. Știu rațional că trebuie să fie adevărat. Dar de ce trebuie să fie toate condiționate? Nu ar trebui ca Dumnezeu să ne ofere (cel puțin) unele daruri necondiționat?

Continuă apoi spunând: Dacă suntem dispuși să împlinim voia Sa, toată tăria Lui este a noastră. Asta e o făgăduință minunată. Dar de ce e scrisă aici? Care e legătura cu ceea ce spunea înainte? Putem înțelege că una din condițiile pentru împlinirea făgăduințelor e o dispoziție de a împlini voia Lui. Wow! Dar nu se finalizează aici ideea.

Urmează o altă propoziție simplă, dar pe care n-am înțeles-o mult timp: Orice dar ar promite [Dumnezeu], se află în promisiunea însăși. Cum adică darul se află în făgăduință? Dacă am primit o făgăduință, logica spune că am o făgăduință. Credința însă pare să vadă lucrurile altfel… Cum? Aparent, credința vede în ghindă un stejar…Am fost educată pe profil real. Am învățat să „cred” ceea ce pot verifica și răsverifica. Acum îmi dau seama că am nevoie să fiu (re)educată de un alt Profesor. Cel mai probabil, El deja face asta.

Și, ceea ce m-a făcut să înțeleg totul: La fel de sigur precum stejarul se află în ghindă, și darul lui Dumnezeu se află în făgăduința Sa. Dacă primim făgăduința, avem darul.
Asta pare să spună că, dacă promisiunea primirii unui stejar e echivalentă cu o ghindă. Fiecare făgăduință a Domnului e o ghindă. Dacă o credem, practic avem stejarul în mâinile noastre. Asta implică o definiție foarte practică a credinței. Faptul că eu cred o făgăduință înseamnă că voi acționa într-un anume fel. Dacă eu cred că voi avea un stejar, nu ajunge doar să privesc ghinda, așteptând. Am și eu o parte de făcut pentru împlinirea făgăduinței.

Primăvara aceasta, am pus în câteva ghivece cu pământ semințe cu speranța credința că ele vor răsări și voi avea parte de plăntuțe frumoase în locuință și poate chiar o mini-recoltă. Ceea ce m-a surprins atunci, și a servit ca lecție și în plan spiritual, a fost nerăbdarea mea. Abia pusesem semințele în pământ, că deja voiam să le văd încolțite a doua zi. Mă așteptam să crească mai repede decât puteau ele să crească. Mai repede decât ar fi fost sănătos pentru ele să crească. Domnul știe exact de cât timp are nevoie fiecare plăntuță pentru a se dezvolta și lasă ca așa să se dezvolte ea.

De ce să nu extrapolez însă aceeași lecție în dreptul făgăduințelor lui Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu îmi transmite prin inspirație că așa e. Că făgăduința e o sămânță. Are nevoie de anumite condiții pentru a crește (ce minunat că tot natura îmi spune că Domnul dă majoritatea condițiilor necesare dezvoltării ei…). Mulțumesc Domnului că mă învață să văd un stejar în ghindă. Că mi-a ilustrat practic nevoia mea de răbdare în vederea împlinirii făgăduințelor Lui. Că tot El a pus nutrienții în sol, apa în nor pentru ca să plouă și soarele pe cer să dea căldură și lumină, toate indispensabile dezvoltării ghindei în stejar.

Te invit și pe tine să crezi și să acționezi în vederea împlinirii făgăduințelor pe care Domnul ți le dă în fiecare zi! Asta înseamnă să te comporți ca și cum stejarul e deja al tău. Pentru că e, prin credință și prin harul Lui!

P.S. De curiozitate, și poate cu dorința de a planta un stejar, am căutat să aflu cum obțin un stejar dintr-o ghindă. E un proces deosebit de interesant! Dacă vrei și tu să-ți plantezi un stejar, ai aici un articol detaliat despre asta. Și mai jos un videoclip care îți arată o parte din procesul de creștere a unui stejar din ghindă.

Reclame

Credință

N-am mai scris de mult timp, prea mult timp pe blog. Asta nu înseamnă că nu m-am gândit la el. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât conștientizez mai clar faptul că nu e de la mine numele de „Semințe de credință”. Eu nu am semințe de credință, atât cât am nevoie de asta! Drept urmare, caut să înțeleg din ce în ce mai mult și mai clar ce e credința, cum funcționează ea…

Zilele acestea, citind din cartea Educație de Ellen G. White, am descoperit un citat despre credință și ce e ea. Inevitabil parcă, m-am găsit întorcându-mă la el de multe ori. Poate te ajută și pe tine să-l citești. E din capitolul Credința și rugăciunea.


„Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite”.
„Să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”
Credința înseamnă să nu te îndoiești de Dumnezeu — să crezi că ne iubește și știe cel mai bine ce este pentru binele nostru. Astfel, ea ne conduce să alegem calea Sa, în loc s-o alegem pe a noastră. În locul neștiinței noastre, ea acceptă înțelepciunea Sa; în locul slăbiciunii noastre, tăria Sa; în locul păcătoșeniei noastre, neprihănirea Sa. Viețile noastre, noi înșine suntem deja ai Lui; credința recunoaște faptul că-i aparținem și acceptă binecuvântarea Sa.
Adevărul, puritatea, integritatea de caracter au fost indicate ca secrete ale succesului vieții. Credința ne pune în posesia acestor principii. Fiecare impuls sau aspirație bună reprezintă un dar de la Dumnezeu; credința primește de la Dumnezeu singurul fel de viață care poate produce o adevărată creștere și eficiență.
Modul de exercitare a credinței ar trebui să fie făcut foarte clar. Fiecare făgăduință a lui Dumnezeu are condiții. Dacă suntem dispuși să împlinim voia Sa, toată tăria Lui este a noastră. Orice dar ar promite, se află în promisiunea însăși. „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.” Luca 8:11. La fel de sigur precum stejarul se află în ghindă, și darul lui Dumnezeu se află în făgăduința Sa. Dacă primim făgăduința, avem darul.
Credința care ne face în stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăși un dar oferit fiecărei făpturi omenești într-o măsură mai mică sau mai mare. Ea crește pe măsură ce este folosită la însușirea Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a ne întări credința, trebuie să o aducem adesea în legătură cu Cuvântul.


Notă: Accentuările din text îmi aparțin.

În ceea ce privește subiectul credinței, simt că mai este o grămadă de descoperit. Totodată, parcă o cheie importantă care îmi lipsește pentru a deschide alte subiecte înțelegerii se găsește aici. Prin urmare, sap. Poate e timpul pentru un studiu tematic al subiectului acesta pe tot parcursul Bibliei…

Iubirea lui Hristos umple de viață întreaga ființă

Iubirea pe care o răspândeşte Hristos umple de viaţă întreaga ființă umană. Ea vindecă, prin atingerea sa, fiecare parte vitală a organismului — creierul, inima, nervii — și activează energiile superioare ale ființei; eliberează sufletul de vinovăția, tristețea, anxietatea și îngrijorarea care distrug puterile vieții; aduce cu sine seninătate și pace și inspiră în suflet o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate risipi, o bucurie în Spiritul Sfânt, o bucurie dătătoare de sănătate și viață.

The Ministry of Healing, 115 (1905).