Ce se mai întâmplă cu blogul acesta?

Ultimul an a fost destul de provocator pentru familia noastră, datorită adiției micuței noastre și nu numai. După cum se vede, cam abandonasem blogul acesta și eram destul de sigură că va rămâne pentru totdeauna așa, o semi-ruină roz cu serii începute și neterminate. Proiectele neterminate sunt o problemă veche de-a mea. Par să cred (asta spun acțiunile mele) că soluția la un proiect care nu se mai mișcă e să îl las și să încep altul. [Inserează aici sentimente de eșec și vinovăție.]

În plus, mă simțeam puțin constrânsă de numele pe care l-am ales pentru blog. Nu cred că singurul lucru de care e nevoie în viață sau că soluția la orice problemă e credința. La momentul la care am început blogul, am considerat că de asta duc cel mai mult lipsă. Dacă a fost adevărat atunci, e cu mult mai adevărat acum.

Ce m-a făcut să gândesc puțin altfel? Să revin la un copil pe care l-am abandonat? (Orice proiect puțin mai mare e ca un bebeluș pentru mine… Mă atașez emoțional de el.) Vă dați seama că nu putea fi un singur lucru.

După luni de zile în care nici măcar nu am intrat de site (am intrat pe WordPress, pentru a crea un nou blog, unul care speram să îmi dea bucurie), am fost șocată să descopăr cât de multe persoane îl accesează. Cel puțin 100 de persoane în fiecare zi. Nu știu cine sunteți, decât că pe majoritatea Google v-a adus aici. Cel mai probabil pe postarea la care mă așteptam cel mai puțin să atragă oameni pe care nu îi cunosc: 25 de versete biblice: încurajare în suferință.

Nu am făcut promovare intensă postării acesteia. Sunt aproape doi ani și jumătate de când am scris cuvintele acelea. Nici nu îmi mai amintesc de ce am scris-o. Cert e că a fost accesată de peste 40000 de ori. Asta înseamnă fie că sunteți mulți care vreți să încurajați oameni în suferință sau aveți nevoie să fiți încurajați. Indiferent din ce categorie faceți parte, mă bucur atât de mult că vă întoarceți spre Biblie pentru a vă da soluții. Vă încurajez să faceți asta și când problemele nu par să aibă soluții în Biblie, când e vorba de lucruri aparent lumești și triviale, cu care nu pare să merite să deranjăm pe Dumnezeu. Ei bine, aleg să cred că îi place să aducem la el tocmai mărunțișurile acestea.

Un alt lucru care m-a adus din nou aici e o conversație în care am menționat în treacăt că am început o serie despre metode de studiu ale Bibliei. (Vezi tema proiectelor neterminate?) Reacția a fost una de a mă încuraja să le termin, curiozitate și dorință de a afla mai multe. Așadar, s-a trezit din nou în mine dorința de a duce seria aceasta la bun sfârșit.

Nu promit că voi scrie de un număr de ori pe lună sau că voi reuși anul acesta să finalizez toate câte am început aici și nu am terminat. Dar, promit să încerc. Și mai promit să fiu blândă cu mine și să mă încurajez în loc să mă las să simt doar eșec și vină. Nu promit că voi publica din proiectele noi care sunt doar prin arhivele InstaStories și pe vechiul meu birou din vremea liceului. Dar mă voi simți bine dacă voi reuși să fac asta.

Mă voi simți și mai bine dacă câțiva dintre voi, cei care ajungeți aici în căutare de încurajare, veți scrie un comentariu, spunându-mi dacă ați găsit ce căutați. Povestiți-ne cum unul dintre pasajele acelea v-a fost de ajutor.

Reclame